Cultivarea şi cresterea ciupercilor Pleurotus
|
|||
|
..:: Ciuperci Pleurotus ::..
|
|||
|
Ciupercile Pleurotus cuceresc cultivatorii prin
facilitatea obţinerii substratului de cultură, reprezentat prin deşeuri
din agricultură, industria lemnului, textilă sau direct pe busteni de
lemn sau buturi care urmează să fie refolosite pentru fabricarea
creioanelor(China, Germania,…) sau alte obiecte ce necesită un lemn
pufos şi uşor de prelucrat.
În anul 1910 în Franţa s-au obţinut primele basidiofructe de Pleurotus cornucopiae (buretele cornet) utilizând rondele de plop, incubate natural, îngropate şi udate periodic. De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe tipuri de cultură. - pe ciocălăi de porumb - exclusiv pe paie de grâu, fără adaosuri de materii auxiliare - amestecuri de paie cu ciocălăi şi talasuri forestiere - rumeguş de salcâm şi făină de ovăz. În 1986, Florica Trandaf şi B. Stanciulescu propun şi utilizarea vrejilor de fasole, precum şi a rumeguşului, incorporate în substratul nutritiv. A reieşit faptul că un astfel de adaos este potrivit, deoarece conferă substratului o structură laxa, aerisită, ce împiedică declanşarea de procese fermentative. H. Hernandez-Sanchez recomandă în 2002 utilizarea deşeurilor de soia (coji, boabe) în proporţie de 1%, fapt ce a dus la creşterea producţiei până la 0,368 g ciuperci/100 g substrat nutritiv. Sortimentul larg cultivat în ţara noastră cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida şi hibrizii HK35, 421, HK37,etc. |
|||
|
Pleurotus ostreatus
este cunoscută ca o ciupercă prin excelenţă xilofagă, ce creşte pe
trunchiurile sau cioturile putrezite ale arborilor, fiind întâlnită în
păduri toamna şi mai puţin primăvara. Pleurotus este capabilă să
valorifice celuloza şi hemiceluloza din materialele folosite ca
substrat, care au un conţinut bogat în lignină.
Tehnologia de cultură este foarte simplă, în sistem clasic recomandată în general pentru producţii mici de ciuperci sau consum propriu, în sistem intensiv - industrial fiind necesare investiţii considerabil mai mari. |
|||
|
|||
![]() |
|||
| În
condiţii de cultură, pentru însămânţare se foloseşte miceliu granulat,
care se amestecă cu substratul nutritiv în proporţie de 2-5% din
greutatea lui. În sistemul de cultură intensiv se pot practica circa
6-8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o producţie de 170-300 kg
ciuperci/tona de substrat. Ciupercile Pleurotus se formează în tufe sau manunchiuri şi folosesc ca hrană lemnul, de aceea sunt cunoscute şi sub denumirea de ciuperci xilofage sau lignicole. Pălăria este puternic excentrică şi situată asimetric faţă de picior, adesea în formă de scoică, cu lăţimea de 5-15 cm, culoarea pălăriei fiind foarte variabilă în funcţie de specie şi condiţiile de microclimat. Carnea sau pulpa pălăriei este compactă, consistentă la exemplarele ajunse la maturitate. Genul Pleurotus cuprinde mai multe specii dintre care: Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida, Pleurotus cornucopiae, Pleurotus djamor, Pleurotus drynius, Pleurotus eryngii. Din acestea, primele 3 specii sunt cele mai cultivate. În cultura ciupercilor Pleurotus este important să cunoaşteţi "tabloul" - fluxul tehnologic, respectiv etapele necesare pentru o cultură de calitate şi rentabilă. De aceea vom schiţa fazele care trebuiesc parcurse, în speranţa că astfel o să simplificăm activitatea, pentru a deveni mai atractivă şi pe inţelesul tuturor. Tehnologia de cultură a ciupercilor Pleurotus se rezumă la:
În continuare aveţi detalii pe fiecare etapă, pentru o uşoară înţelegere: Alegerea materiilor prime şi auxiliare pentru compost Toate materiile prime ce
depaşesc 3-4 cm. trebuie tocate sau marunţite, Materiile prime sau
auxiliare se umectează pentru realizarea unei umiditaţi mari (100%)
care să asigure necesarul de apă în dezvoltarea ciupercilor. Paiele sau
ciocălăii de porumb se marunţesc la dimensiuni între 1- 3 cm şi
formează un substrat foarte bun în exemplu de reţete finale: |
|||
|
..:: Însămânţarea cu Miceliu ::..
|
|||
| Aşezarea
substratului în vederea inoculării (însămânţării) cu miceliu. Materialul celulozic(paie - rumeguş - talas) se cântăreste şi se analizează calitatea acestuia, verificându-se următoarele valori: -temperatura 21°-24°C -umiditatea 75 – 80% -PH–ul 5 – 7 Un substrat de calitate va trebui să aibă pe lângă parametrii obligatorii de mai sus, şi o culoare cât mai aproape de cea iniţială, să nu prezinte un miros greu, înţepător, şi să aibă o textură robusta. Odată stabilite aceste valori se amestecă după caz, materii auxiliare utilizate in cultura ciupercilor (sroturi, tăraţe, colti de malt, etc.) care la rândul lor au fost dezinfectate, şi se adaugă calciul sub forma de cretă furajera 4%, sau ipsos 3%, sau apă de var 1-2%. Însămânţarea se poate face pe o platformă, dezinfectată în prealabil cu formalină 2% sau piatră vânătă (sulfat de cupru) 4 %, unde se aşeaza o cantitate de 100–150 kg de material (pt. o buna omogenizare), se împraştie o cantitate de miceliu 2 –3 % (din care se opreşte 5-10% de control), şi se amestecă cu lopeţi din fibră de sticlă pentru a nu-l distruge. În sistem intensiv, însămânţarea se realizează automat cu utilaje speciale având capacităţi medii de 5 tone/compost/h. Materialul însămânţat se pune în saci cu dimensiunile de: h-70/100 cm, diametrul 25 – 30 cm şi grosimea 0.1mm (dimensiuni utilizate preponderent) sau saci tip coloană cu înălţimi variabile. |
|||
|
..:: Incubarea
Miceliului ::..
|
|||
|
Perioada
de incubare începe din momentul
însămânţării miceliului şi se consideră terminată când sacii s-au
albit, respectiv miceliul s-a împânzit, şi urmează apariţia
primordiilor (faza fructificării). Ciupercile Pleurotus necesită la
incubare o temperatură situată în jurul valorii de 20°- 22° C, pe
durata a 10 – 15 zile, în funcţie de specie.
În timpul incubarii este interzis să se pulverizeze apa direct pe saci, în cazul în care această operaţie este necesară pentru menţinerea umidităţii, care trebuie să se situeze la valoarea de 65 - 70 %. Sacii nu trebuie să fie lipiţi unul de altul pentru a nu se "autoaprinde", prezentând pericolul creşterii temperaturii, cu consecinţa distrugerii miceliului. Lumina nu este necesară pentru creşterea miceliului, astfel că în această perioadă, lumina va folosi numai pentru orientare în interior. Aerisirea trebuie să fie redusă, condiţii de semiaerobioza, şi să se execute 2 schimburi de aer pe zi fiecare a câte 1 ora, curenţii să nu depaşeasca 0.2 m/s. În primele zile în jurul boabelor suport pentru miceliu se vor forma pete albe de 2-3 cm, care vor creşte puternic începând din ziua a 5-a urmând ca în zilele 14-17 amestecul celulozic să fie de culoare cenuşie, cu zone intens albicioase şi o structură rigidă, complect compactizat. După 18 – 20 zile de la însămânţare, perioada de incubare se consideră terminată şi urmează o fază de maturizare, iar odată cu apariţia primordiilor prin orificiile sacului începe perioada fructificării, precedată de un soc termic obligatoriu în cazul speciei Pleurotus Ostreatus. Şocul termic se execută prin scăderea temperaturii în primele zile de la 21° C la 8° - 9°C timp de 3 - 4 zile, sau temperatura de 3°-4° C timp de o zi, urmând a se reveni la temperatura optima de fructificare 12°-15° C. Apariţia primordiilor impune şi factorul lumină, care este indispensabil pentru dezvoltarea carpoforilor. Intensitatea luminii şi perioada de iluminare sunt realizate cu ajutorul becurilor reci (fluorescente) cu o normă de un neon de 36W pentru 2-3 mp. Lumina este foarte importantă pentru dezvoltarea ciupercilor Pleurotus, insuficienţa acesteia determină malformaţii şi apariţii foarte numeroase a primordiilor, fără posibilitatea creşterii normale, iar la o lumină prea puternică primordiile încep să se ascuta, îşi pierd forma de buton (nasture), devin ca nişte arici sau corali. Întrucât unele tuburi fluorescente au o lumină cu tenta galbuie, alb intens sau albastra, vă recomandăm să folosiţi numai neoane cu tentă albastruie, care favorizeaza creşterea, lumina galbenă încetineşte creşterea, iar lumina roşie este nocivă. Necesarul de lumină este de 8-10 ore pe zi. Condiţiile de microclimat - ventilaţie - temperatură - umiditate - intensitatea luminii - sunt foarte importante, o dereglare, neglijenţă sau depăşiri ale valorilor recomandate, duce inevitabil la scăderea drastică a producţiei, până la compromiterea totală. Ventilaţia în perioada fructificării are un rol major şi trebuie executată alternând, subpresiune cu suprapresiune - în funcţie de faza fenologică, pentru a evita răspândirea sporilor în spaţiul de cultură, aceştia fiind un vector în propagarea infecţiilor. |
|||
|
|||
|
Necesarul de aer va fi de
10 (zece) mc aer/h/mc spaţiu, ventilaţia funcţionând aproape în
permanenţă. Pentru menţinerea parametrilor de microclimat, vă punem la dispoziţie echipamente profesionale, specifice pentru cultura ciupercilor: Sistem de ventilaţie (recirculare) prevăzut cu filtre HEPA
|
|||
|
Instalaţii de climatizare Capcană pentru dăunători tip vortex - înaltă eficienţă.
|
|||
|
|||
|
Pentru stabilirea
cu exactitate a parametrilor necesari vă rugam să ne contactaţi.
Asigurăm utilaje
necesare în creşterea ciupercilor, producerea miceliului ambalare,
climatizare.
|
|||
|
|||




